Un vis mort

Am visat sa deschid o afacere..in Romania, tara mea, frumoasa mea tara....

Prin 2018 ..undeva in ianuarie, stand la biroul meu corporatist , lucrand cu bucurie la task-urile zilei , m-a pocnit o idee ( apropo de idei , prin scoala generala eram prezenta la diverse activitati extra, si la un moment dat m-am intalnit in cadrul unei activitati cu directorul din acea perioada care mi-a spus ca numai idiotii au idei, eram doar un copil de 10 ani..,cu toate astea am continuat sa am idei chiar si in ziua de azi ) .
Ideea mea era sa deschid un centru pentru copii, o cresa . De ce? Pentru ca imi plac copii si imi ziceam ca e mare nevoie de un astfel de centru la mine in cartier . Asa ca mi-au pus toate sperantele in acest proiect , m-am imprumutat , am lucrat la buget, am fost consiliata de catre firma colaboratoare , am visat , stiam cum va arata fiecare camera , fiecare patut, cum va decurge o zi la cresa , ma vedeam acolo, simteam, auzeam rasetele copiilor la joaca , linistea parintilor era evidenta cand veneau sa isi recupereze copilasii dupa o zi de munca . Aveam incredere intr-un sistem , aveam incredere in Start-up Nation ....

Acum am ramas dezamagita , falimentata , indatorata catre cei care m-au imprumutat si contabil...

DE CE?

Pentru ca am promis 3 locuri de munca si trebuia sa am minim 4, pentru ca am depus proiectul pentru Bucuresti, si acesta a fost exclus de la programul de finantare , nu mi s-a acordat nici macar sansa sa intru la evaluare , cu un start-up necesar zonei in care locuiesc...unde altundeva sa gasesc eu 200.000 lei sa incep afacerea . In proiect aveam trecute 3 locuri de munca, in realitate erau peste 10 , poate am fost consiliata prost ....poate e de vina sistemul...dar...

visul meu e mort !

Multumesc celor care au decis sa scoata Bucurestiul din plan , multumesc tuturor celor care mi-au ucis visul!